Încă nu mi-am dat machiajul jos, nici oja de pe unghii. E ciudat cum cea mai mică, mică, mică linie sau culoare deasupra ochilor ne face să părem mai frumoase ( sau cel puțin să ne simțim).
Sunt obosită, dar nu mi-e somn. Umărul drept mă doare îngrozitor; de parcă întreaga zăpadă care a curs astăzi din cer ar fi căzut numai și numai pe ai mei umeri. Ar trebui să dorm, dar ale mele mâini refuză să i folosească drept suport creștetului. Mă simt în siguranță pentru că nimeni nu citește. ah, pun pariu că o să-l fac din nou public și pe ăsta când mă plictisesc de intimitate.Aș vrea să am somn .
Școala va începe din nou, mâine.Îmi va opri instantaneu orice altă activitate, știu asta. Vreau vacanța de vară din nou.
De ce oamenii sunt roși pe dinăuntru de conștiință ? De ce e așa greu să spui tot ce simți...?De ce nu putem trăi în lumea noastră, singuri singurei, fără să avem habar de nimeni. Ar fi atât de simplu.
Mi-este dor de tine și atunci când te (semi-) am, nu îmi vine nici măcar să vorbim. Aș vrea să știu, for once , ce îmi doresc.
Mă duc să mă demachiez de porcăriile astea care nu fac decât să mă facă și mai falsă decât sunt deja.
(peste ani și ani, voi râde de idioatele mele post-uri. mă bucur că măcar voi avea DESTULE, ca să am de ce râde. am aproape 17 ani și pierd timpul pe un blog -în condițiile în care mai am numai 2 ani și un pic de trăit, după ai noștri 2012-freaks, hi hi-)

noapte bună, dragul meu Nimeni.



(melodia pe care am găsit-o pe unul din site-urile ei )







versurile aici