"Oh, my Lolita, I have only words to play with!"
Citeam azi din Lolita si ma gandeam la obsesii de genul celei care este prezentata atat de... direct in cartea asta.Oare ar trebui sa le acceptam ? Oare ar trebui sa le condamnam ? Oare ar trebui sa le intelegem, desi nu suntem de acord cu ele ?...
Sincer,nu mi-e prea greu sa inteleg nebunia, obsesia care il caracterizeaza pe El.
Inca nu stiu daca faptul ca este scrisa la persoana I ii da o nota pronuntata de conexiune cu realitate. Mai pe scurt, nu stiu daca povestea este reala, daca naratorul este insusi autorul, nu stiu daca sa incep sa cred ca exista o farama de adevar si de corespondent in realitatea noastra monotona a povestii pe care o citesc si care-mi ocupa cel putin jumatate din partea nonconformista a gandirii mele care pare de multe ori bolnava.
Este fascinant felul in care el se adreseaza cititorului, cu un fel de constiinta patata de vinovatia care ii este cunoscuta si pe care nu se fieste sa o recunoasca. Este un fel de adresare, conturata de tot felul de cuvinte, sintagme, expresii care dau frau liber cititorului spre a-l condamna pentru obsesia sa nebuna fata de nimfete.Obsesie care, pentru majoritatea, poate parea dusa la extrem.
Felul in care isi manifesta asa-zisa iubire fata de Lolita, cea pe care o idolatrizeaza, cea mai inzestrata, cea mai speciala din toate nimfetele pe care le vazuse pana atunci si, in acelasi timp, fara ca asta sa-i ia din entuziasm, cea mai accesibila.
Nebunia lui pare fara capat atunci cand hotaraste sa se insoare cu mama fetei, doar pentru a fi mai aproape de ea, cand mintea bolnava ii merge pana intr-acolo unde se gandeste la posibilitatea de a face ceva ca, dupa ce Lolita trece de varsta de aproximativ 14 ani si nu mai este o nimfeta in ochii lui, sa 'preia' o presupusa fiica a ei spre a-si satisface placerile.
Uneori, vad obsesia lui doar ca pe o chestie strict fizica, legata de nevoile lui, ale omului trecut de 35-40 de ani, de a-si hrani orgoliul patat de trecerea anilor, de a-si dovedi lui insusi, mai ales, dar si celorlalti, [pentru ca nu tine neaparat ca ceea ce face sa fie secret, discretia ii lipseste uneori cu desavarsire] ca este inca la fel de viril cum era inainte, ca este inca un barbat, in adevaratul, barbatescul, arogantul sens al cuvantului.
Alteori, plecand si de la numele pe care il acorda obiectului dorintei sale, 'nimfeta', totul pare a lua drum spre partea spirituala, metafizica a iubirii sale obsesive.'nimfeta', trecand peste sensul din dictionar [NIMFÉTĂ s. f. fată foarte tânără, în aparenţă candidă şi cu maniere ademenitoare. (<>
Sincer,nu mi-e prea greu sa inteleg nebunia, obsesia care il caracterizeaza pe El.
Inca nu stiu daca faptul ca este scrisa la persoana I ii da o nota pronuntata de conexiune cu realitate. Mai pe scurt, nu stiu daca povestea este reala, daca naratorul este insusi autorul, nu stiu daca sa incep sa cred ca exista o farama de adevar si de corespondent in realitatea noastra monotona a povestii pe care o citesc si care-mi ocupa cel putin jumatate din partea nonconformista a gandirii mele care pare de multe ori bolnava.
Este fascinant felul in care el se adreseaza cititorului, cu un fel de constiinta patata de vinovatia care ii este cunoscuta si pe care nu se fieste sa o recunoasca. Este un fel de adresare, conturata de tot felul de cuvinte, sintagme, expresii care dau frau liber cititorului spre a-l condamna pentru obsesia sa nebuna fata de nimfete.Obsesie care, pentru majoritatea, poate parea dusa la extrem.
Felul in care isi manifesta asa-zisa iubire fata de Lolita, cea pe care o idolatrizeaza, cea mai inzestrata, cea mai speciala din toate nimfetele pe care le vazuse pana atunci si, in acelasi timp, fara ca asta sa-i ia din entuziasm, cea mai accesibila.
Nebunia lui pare fara capat atunci cand hotaraste sa se insoare cu mama fetei, doar pentru a fi mai aproape de ea, cand mintea bolnava ii merge pana intr-acolo unde se gandeste la posibilitatea de a face ceva ca, dupa ce Lolita trece de varsta de aproximativ 14 ani si nu mai este o nimfeta in ochii lui, sa 'preia' o presupusa fiica a ei spre a-si satisface placerile.
Uneori, vad obsesia lui doar ca pe o chestie strict fizica, legata de nevoile lui, ale omului trecut de 35-40 de ani, de a-si hrani orgoliul patat de trecerea anilor, de a-si dovedi lui insusi, mai ales, dar si celorlalti, [pentru ca nu tine neaparat ca ceea ce face sa fie secret, discretia ii lipseste uneori cu desavarsire] ca este inca la fel de viril cum era inainte, ca este inca un barbat, in adevaratul, barbatescul, arogantul sens al cuvantului.
Alteori, plecand si de la numele pe care il acorda obiectului dorintei sale, 'nimfeta', totul pare a lua drum spre partea spirituala, metafizica a iubirii sale obsesive.'nimfeta', trecand peste sensul din dictionar [NIMFÉTĂ s. f. fată foarte tânără, în aparenţă candidă şi cu maniere ademenitoare. (<>
Cartea, in sine, este o chestie care nu se poate intelege cu partea fizica a noastra. E nevoie de mult spirit, de o esenta de conformism si nonconformism in acelasi timp, pentru a-l condamna si a-l intelege, simultan.E greu sa nu-l condamni cand el insusi se face vinovat si-si anuleaza prezumtia de nevinovatie cu propriile cuvinte. Totusi, tocmai datorita franchetii si a anumitor parti in care obsesia sa ajunge sa para o iubire sincera, trecand de barierele superficiale ale atractiei fizice, este, mai bine zis, imi este destul de dificil sa-l condamn. Poate ca mereu am fost predispusa la a intelege si a alega, a selecta, cu predilectie, lucrurile mai ciudate, lucrurile mai neintelese. Asta nu este pentru ca as fi o libertina si as milita pentru drepturile a tot felul de neadaptati sociali.Nu, nici vorba de asta.Ci pentru ca, e mult mai simplu sa intelegi totul prin ceea ce nu se incadreaza in reguli, in perceptii mult prea comune, mult prea uzate, tocite de mentalitati mecanice si mediocre.
Imi creste in minte, zi cu zi, un fel de perspectiva plina de compasiune, intelegere si, surprinzator, chiar si de admiratie fata de acest om si de obsesia lui pentru o fata de 12 ani.Admiratie fata de faptul ca, desi este si o parte din mine si din poveste in sine, care o face sa fie vazuta ca fiind vulgara si patata de esenta pacatului, a unui aparent incest, ea trece de materie si ajunge in spirit.
O alta perspectiva care ar putea sa ma duca la a privi totul cu o urma de compasiune ar fi cea in care l-am considera pe el ca fiind nebun, psihopat, bolnav, intr-un singur cuvant. Am incercat si asta intr-o noapte in care nu aveam deloc somn. Insa, nu mi se pare un caz fericit. Si mi se pare un 'diagnostic' mult prea crud si mult prea rigid. Daca pornim de la ideea ca tot ce simte el pentru Lolita este doar o boala, povestea lor, desi nu are caracteristicile unei iubiri pure, isi pierde din esenta fantasticului care o face atat de minunata.
Nu am citit cartea. Nu stiu cum se termina. Acum o citesc, sunt pe la jumatatea ei. Pare-mi-se, insa, ca am citit un comentariu, o prefata, ceva de genul asta, in care se vorbeste despre o oarecare origine a obsesiei Lui pentru nimfete, in general. Parca era ceva in care se vorbea despre niste traume din copilarie, nu mai tin minte exact.
Daca ar fi sa explic dintr-o viziune proprie obsesia lui, as ajunge, intr-un final, tot la asta. Pentru ca as incepe cu faptul ca o obsesie fata de fete cu mult mai tinere, fata de copile, ca sa punem cartile pe fata, pentru ca Lolita nu avea nici macar urma de femeie, nici macar de adolescenta in ea, nu poate porni decat de la o dorinta de a ajunge la o stare de inocenta pe care o au ele. Poate ca asta era punctul lor forte in imaginatia lui. Poate ca nu incerca decat sa gaseasca in ele o inocenta care era imposibil de gasit in el.
Cartea este speciala, este unica.Iar felul in care e scrisa recurge la capacitatea fiecaruia de a citi intre randuri. E intr-adevar frumoasa, fara sa aiba nici cea mai mica urma de perversitate.
Qoutes :
[Lolita, light of my life, fire of my loins. My sin, my soul. Lo-lee-ta: the tip of the tongue taking a trip of three steps down the palate to tap, at three, on the teeth. Lo. Lee. Ta. She was Lo, plain Lo, in the morning, standing four feet ten in one sock. She was Lola in slacks. She was Dolly at school. She was Dolores on the dotted line. But in my arms she was always Lolita. Did she have a precursor? She did, indeed she did. In point of fact, there might have been no Lolita at all had I not loved, one summer, an initial girl-child. In a princedom by the sea. Oh when? About as many years before Lolita was born as my age was that summer. You can always count on a murderer for fancy prose style].
[My very photogenic mother died in a freak accident (picnic, lightning) when I was three, and, save for a pocket of warmth in the darkest past, nothing of her subsists within the hollows and dells of memory, over which, if you can still stand my style (I am writing under observation), the sun of my infancy had set... [ Aaa. da, poate asta e explicatia :)]
[All at once we were madly, clumsily, shamelessly, agonizingly in love with each other; hopelessly, I should add, because that frenzy of mutual possession might have been assuaged only by our actually imbibing and assimilating every particle of each other's soul and flesh; but there we were, unable even to mate as slum children would have so easily found an opportunity to do so. ]
[We had been everywhere. We had really seen nothing. And I catch myself thinking today that our long journey had only defiled with a sinuous trail of slime the lovely, trustful, dreamy, enormous country that by then, in retrospect, was no more to us than a collection of dog-eared maps, ruined tour books, old tires, and her sobs in the night — every night, every night — the moment I feigned sleep.]
[Dying, dying, Lolita Haze,Of hate and remorse, I'm dying.And again my hairy fist I raise,And again I hear you crying. ]
Citatele sunt in engleza, pentru ca e limba in care a fost scrisa cartea si mi se par mult mai expresive asa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 Pleosc:
hey :)
ma directionezi si pe mine spre adresa de unde ti-ai luat templateu asta frumu? :)
merci ca de la blogger la blogger :P
si pt ca stiu ca vrei sa dai la jurna...
ca de la studenta la jurna la viitoare studenta la jurna :P
lolita:)) la-so ba.:)
Trimiteți un comentariu