Adevarul este ca nu stiu. Adevarul e ca mi-e usor sa-mi ridic aripile. Nu imi este greu sa las praful de pe ele sa zboare.
Totusi, nu-mi las capul sa-mi cada pe umerii goi de soare. Nu mai au nicio urma de 'ma doare' si striga de vinovatie-n judecata sortii si ma pun sa-mi las in jos. Spun ca au de povara vina lor.Si ca-i doare sa si-o tina.Si ca ii apasa o jumatate de clavicula batrana peste suflet. Sau ca imi apasa mie. Nu pot sa ii mai aud bine.
Si ochii astia. Se inchid si se inchid si nu le gasesc pelerina pentru ploaia ce urmeaza. Zic.. ca ii doare si pe ei, sarmanii.Ma doare ca ii doare.
Of. Un sprijin, doar atat.