Dacă nu putem să ne vedem pe noi inşine,
dacă nu putem să-i vedem pe alţii prin ochi de claritatea mării,
dacă nu găsim nimic frumos când ne răscolim confuzi şi tremurând printre vise,
dacă nu este nimeni pe care să-l numim al nostru,
dacă ultimele sale cuvinte sunt şi acum blocate, închegate în aorta ta,
dacă fiecare fir de păr îi păstrează altcuiva fumul de ţigară stinsă şi reaprinsă,
dacă talpa ta păstrează urmele unui drum care nu-ţi aparţine,
dacă tot ce vrei e să-ţi arunci picioarele strâmbe pe o alee pe care nu o cunoşti,
dacă somnul tău îţi ascunde cu sfială visele,
dacă ţi-e frică să speri,
de ce să mai fii atunci ?

...And in a chain reaction
I dissolve and break and then away I crawl.

Vroiam sa fie perfect. Vroiam sa nu-mi tai aripile de fiecare data cand le inaltam spre cer. Vroiam sa nu ma lasi sa cad.Sa gasesti ceva. Sa ma tii si sa nu-mi dai drumul. Sa-ti dai seama ca mi-a luat destul timp sa ma ridic de pe jos pana acum. Sa intelegi si sa nu ma condamni si tu la a privi in jos.Vroiam sa vezi ranile din mine si sa sufli cu liniste peste ele. Nu sa sapi adanc in ele. Nu sa le aduci la suprafata.Ai fi putut sa vezi mai departe de ceea ce pare. Sa vezi prin mine. Nu prin...altii.Ar fi fost dragut sa ma fi invatat sa respir.Ooo. Nu stiai ca nu stiu sa respir ? Ei bine, da. Nu stiu.Si poate ca ai fi putut sa-mi arati ca exista un maine. Si ca lumea nu se sfarseste azi. Si daca mi-ai fi dat un raspuns.Unul singur.
Aaa, si mi-ar fi placut al naibii sa nu ma fi lasat singura.
Asta exculsiv, din cauza , motiv si pentru ca eu nu as fi facut asta.

I wanted to be perfect, you see...
Like dying in the sun.

Si vreau sa gasesti ceva sa ma faci sa uit de asta. Sa inteleg. Sa iert. Pentru ca vreau asta. Fa ceva.Te rog. Da-mi un motiv sa cred.Ajuta-ma. Nu pot doar eu. Te rog, nu ma lasa si acum singura.


.... I wanted YOU to be the verb 'to trust' and never let me down.

ia totul !
ia-o toată ! Nu mai am nevoie de nimic.
Plimbă-ţi mâinile prin ea
şi simte-i impurităţile de tip durere.
Plimbă-ţi mâinile în structura-i
ca într-un nisip, de pe malul mării.
Unul fără urme.
Priveşte-o şi-ai să vezi
că nu pot minţi.
Ai să vezi cum nu e nimic
Mai fără de urmă,
mai fără de nume.
Ia-mi inima,
şi-ai să vezi în ea lumea toată.
fără greşeală, fără păcat.
Cu mii de cuvinte pe care
nimeni nu le-a rostit
până acum.
Cu mii de întrebări
la care nu va găsi nicicând
Un răspuns.