E ciudat cum avem viziuni diferite asupra vietii.
E ciudat cum din doua persoane care au ceva de impartasit rasar doua perspective diferite.
Ar trebui sa ne ghidam dupa noi insine sau ar trebui sa ne ghidam dupa altii care , in mod ideal , au ceva mai mult de spus ?
Sa acceptam, sa ne supunem, sau sa riscam pentru ce simtim si ce ne formeaza, intr-un fel sau altul ?
Parerile se izbesc una de alta intr-o strafulgerare care nu face decat sa le raneasca una pe cealalta. Amandoua ajung sa se deterioreze, una prin intermediul celeilate. Si ce e atunci de facut ? Cand niciuna nu mai are un sustinator sigur ...?
Doua viziuni, doua personalitati se adapostesc de ploaie in mine . Si, stiti...? Nu toate casele au paratrasnet .
Nu am in minte decat intrebari, intrebari, intrebari. Niciun raspuns.
Mii de toamne si mii de primaveri se plimba somnoros pe genele mele. Mii de aripi isi amintesc parfumul mainilor mele. Mii de suspine calde au pastrat ochii mei .
Se simte ciudat durerea din prisma fericirii. Se simte greu tineretea din seama batranetii. Se simte greu inima , din ochii mintii.

Tot ce e in mine acum e un mare ' nu ' si mult somn .