Ma gandeam sa schimb skin-ul, layout, template, ce D-zeu o fi.
Sa-l fac mai alb, mai luminat, mai deschis.Dar nu pot.Am, incercat si mi se parea ca nu mai pot scrie.Nu, chiar nu pot scrie.Ma simt prea deschisa, prea vazuta, prea expusa.Singurul mod in care pot scrie ceva este pe ceva negreu, violet, albastru, verde.Culori reci si inchise.Culori triste.
Asta ma pune pe ganduri...Felul in care sufletul meu percepe numai culori de genul asta.Inchise.Culori care dor, culori care plang.E ciudat.Dar asa este cu adevarat.Si asta spune multe.
Spune ca desi ma chinui de cel putin 2 ani si jumatate, nu am scapat de depresii, de plansete, de regrete, de stari inchise.Spune ca sunt, in continuare, fiinta aia care nu e multumita de sine insasi, care nu e in stare sa se iubeasca si sa iubeasca pe altcineva.
La ce folosesc toate, daca... intr-un final, te intorci tot la cei 4 pereti inchisi, negri, mici si nenincapatori ai perceptiei tale ? Ai gandului...Sufletului ? tau.
Care este sensul pe care-l cauta toata lumea, cel dupa care alergam mereu,neincetat, parcurgem un drum pe care nu il vedem, pe care nici macar nu ni-l inchipuim?Pentru ca nu e nevoie, el exista pur si simplu.Atat.
Care e motivul care ne indeamna totusi sa mergem mai departe, mai presus de toate...?