Sunt toate lucrurile alea care te fac mai slab. Care-ti fac sensibilitatea sa intreaca limita suportata de simtiri.Sunt toata lucrurile care te fac sa vrei mai mult. Mai mult decat este uman posibil.
Sunt toate cele pe care nu le poti face singura, pentru care ai nevoie de cineva. Sa-ti fie alaturi ca un suflet sau macar o batistuta de zambete ca sa-ti stearga lacrima.
De cand am constatat ca exist, ma preocupa un singur lucru. Singuratatea. Mai precis, daca pot trai cu ea. Sau nu.
Singuratatea este singurul sentiment care ma invinge mereu. Care ma face sa ma lupt, sa ma lupt... si sa fie in zadar. Ma face sa-mi predau armele mereu si mereu. Din nou, din nou. Imi zic mereu ca pot si singura. Dar ma amagesc singura. Pentru ca nu pot.
Este ceea ce caut mereu. Ceea ce voi cauta mereu. Sa nu fiu singura.

Si pentru ca asta e doar inca un moment de slabiciune.
Eu da, pot trai si singura.


[am sa mai scriu mai tarziu despre singuratate, mai pe larg. Dar acum, imi vad de scoala. ( am sa scriu, pe larg, si despre asta. Dar altadata...)]