Si toate astea nu-s nimic.

Nu cred ca mi se va schimba
privirea, singura.
Si nici ochii nu-i voi ridica
mai mult.mai sus.
Cum nicio arcuire-a
buzelor inspre directia
soare, nu va citi o raza-n mine.
Nici plopul meu
nu-si va schimba o radacina,
si frunzele-i batrane
au fost eterne uscaturi.
Si singura,
o tampla-mi va zvacni
cuvinte.
Si, toate astea.
Nu-s nimic cand
marea-si
pierde valul,
soarele lumina.
Cand se simte rece,
cand te-mbraci in toamna
si in frig.

2 Pleosc:

Anonim spunea...

tu ai scris poezia?:D

Teodora spunea...

da, ada :)