Azi şi ieri au fost zilele mele de amintiri. Mi-am amintit de atâtea lucruri, incât mi-era greu să fac diferenţa dintre prezent şi trecutul, timpul amintirilor. Mi-am amintit de clipe foarte frumoase. De începuturi, de simţiri. De schimbări. Dar cel mai mult mi-am amintit de sfârşituri. Un capăt de drum mi-a fost mereu ceva de neînţeles. Niciodată nu am reuşit să renunţ complet la persoane, lucruri, cuvinte, amintiri. Mereu mă bântuie amintirile a ' ceea ce a fost ', ' a ceea ce ar fi putut să fie '...Amintirile mele sunt vii. Eu sunt ca şi un copil care va plânge mereu după jucăria lui de la 3 ani pe care mama a dăruit-o altcuiva. Eu plâng mereu după ce am avut, şi nu ştiu să mă bucur de ce am în prezent. M-am obişnuit să trăiesc în trecut şi nu mai pot să îndrept asta. Mi-e dor mereu de ceea ce am lăsat în urmă. Mereu îmi doresc să am lucruri pe care le-am lăsat deoparte. Pe care eu însămi le-am aruncat într-un colţ ascuns crezând că nu voi mai avea nevoie de ele. Şi mereu îmi pare rău. Mereu, mereu, mereu. Aş da orice ca să am toate lucrurile pe care nu le-am apreciat la timpul lor. Sunt lucrurile alea gen ... : " Nu o să mai văd asta niciodată. Doar acum. Şi nici nu privesc bine. " .. " Nu o să te mai văd niciodată, poate. Dar nu. Mi-e prea greu să-mi iau rămas-bun." ... " Poate nu o să mai am ocazia să-ţi spun asta... Daaar. Nu, mi-e teamă " ... " Poate nimeni nu mă va mai iubi atât. Dar nu. Dau cu piciorul întregii 'iubiri' . Merg mai departe. " Sunt plină de regrete. Şi am să fiu mereu. Pentru că-mi lipseşte curajul de a spune ce simt. Pentru că-mi lipseşte voinţa de a muta munţii din loc. Pentru că nu sunt perseverentă. Pentru că nu lupt pentru ceea ce simt. Pentru că nu sunt eu mereu. Îmi pare rău că nu am continuat multe lucruri. Mi-e dor. Şi asta mă omoară. Mi-e dor, mi-e dor, mi-e dooor. Cu fiecare lucru pe care-l las în urmă, devin altcineva. Mă acoperă alt soare, mă derutează alţi nori. Aş vrea să mut alţi munţi din loc, dar le văd vârful şi renunţ. Cu fiecare lucru pe care-l abandonez, las o parte din mine. Pe care nu o voi mai avea nicicând. Şi mi-e dor pentru că eram ceva . Mi-e dor pentru că nu mai am 'eu'-ul ăla. Nu mai sunt acceaşi. Sunt lucruri care te fac pur şi simplu mai bun. Mai altfel. Mai perfect. [ şi da, ştiu. 'perfect' nu are grad de comparaţie ] This goes to you. I'm sorry I didn't make things right. I miss us. I miss the way that it felt. But, I'll go on. 'cause I still got the memories. And the empty 'me' in my heart. I'm always gonna miss you. So that you know. Just ...nothin'.


Chiar dacă. Ce mult te-a iubit...