N-am mai scris de ceva timp.Adevarul este ca nici nu prea am avut despre ce.
Ideea generala e ca am inceput liceul.
Si e pretty nice. Am colegi draguti.[ma rog, colege mai mult]
Liceul e dragut si el, iar profii sunt acceptabili. Cu mici exceptii, desigur. Ele exista peste tot.Right ?
Sunt obosita si ma doare capul ingrozitor.
Mii de pitici virtuali isi fac casute in copacii din gradina mea plina cu neuroni. Si se plimba pe-acolo incontinuu.Ieri i-am certat ca bateau atatea cuie incat nu puteam dormi.Au lasat-o pe dimineata.La prima ora.Iar poc-poc-poc.Ca sa vedeti.Si au batut toate cuiele.
Dar, cum era prea liniste, s-a gandit batranul si nostalgicul vant sa inceapa sa bata si dumnealui. Ca doar a venit toamna.Si batea idei si amintiri cu viteza uraganului.De mi se arata uneori ca ma va inghite.
Vantul ca vantul, dar vine ploaia.Si de n-a plouat la lacrimi in ziua asta de toamna...Lacrimi si frica.Devenise straina ploaia deja.
Toamna, intr-un cuvant, s-a instalat si in gradina nenorocitilor mei neuroni si face ravagii deja.
Eh.

Inchei cu o poezie care m-a iritat foarte tare prima data cand am auzit-o datorita felului si circumstantelor in care a fost recitata. Am ascultat insa, in numele poetului pe care il admir.

Enjoy it !

Am zarit lumina

Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?

Mulţumesc. nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspusuri,
Abia am timp să pun întrebări.

Dar îmi place aici
E cald, e frumos
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.

O cafea neagră voi sorbi, totuşi
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.