E frumos sa vezi cum vine iarna.E asa frumos mirosul de sarbatori, de portocale, vin fiert si scortisoara, mere si lamaie. E mai mult decat una din cele mai frumoase senzatii pe care le-am avut in viata mea. Craciunul este si ramane sarbatoarea, momentul din an care-mi place cel mai mult.E pur si simplu, cel mai special timp. Cand eram mica, Craciunul era ceea ce asteptam tot anul.Si ma chinuiam mereu sa-l vad pe Mos Craciun.E frumos sa crezi in Mos Craciun.Ma chinuiam, nu dormeam, imi miscam ochii din colo-n colo numai ca sa zaresc miscare.Urmaream luminitele pomului, jaluzelele care se miscau in bataia vantului [ jaluzelele ferestrei mele sunt exterioare] ma faceau sa cred ca in spatele lor e mosul care se chinuie sa treaca de geam, sa ajunga pe acoperis, in horn si apoi la mine.Sub brad, sa-mi aduca ce-mi doream.Sa-mi aduca bucurie.De-a lungul anului, am observat ca sunt putini oameni care mai fac cadouri semnificative de Craciun, care mai privesc timpul sfant ca pe un prilej de a fi alaturi de cei dragi, de a le picta un zambet pe fata.
Acum vreo 2 ani mi-am dat seama ca singurul lucru pe care il primeam cadou de la el, in fiecare an, era o mare mare mare jucarie pe care scria 'Fericire' si pe care o luam in brate incontinuu. Da, poate inconstienta copiilor e fericire.
De atunci, jucaria si-a pierdut incet-incet, cate-o litera, cate-un ochi, cate-un zambet, cate-o mana de ajutor.De-atunci, jucaria si-a pierdut pana si invelisul, si-a pierdut pana si locul.
Intr-un final, a renuntat a se mai gasi in sacul fara fund al mosului meu, si astfel, s-a dovedit ca sacul chiar avea fund :).
Imi pare rau de momentul in care am aflat ca Mos Craciun nu exista.Imi pare tare rau.El era unul din lucrurile in care mi-ar fi placut sa cred.
Pana si albumul nou de la Snow Patrol pe care il ascult acum are aroma, are sunet, zambet, miros de Craciun.
Craciunul e fericire.Da, Iza. Craciunul e fericire.